Jucăuşele

luni, 18 iulie 2011

Intelesuri

    


 Ti-am desprins din parul blond cuvinte si mi le-am prins usor la ureche, sa-mi mai sopteasca din cand in cand amintirea ta. Si ochii goi au lasat pe perete nuante albastre si purpurii, dezordonat. Iar mainile tale mi-au lasat pe piele un vag miros de iasomie..sau liliac. 
     Nu mai traiesti de mult. Sau cel putin nu mai traiesti in ochii mei. Nu m-as mira sa te ascunzi in alti ochi, asa straini, goi si caprui. Da,da..sunt sigura ca sunt caprui. Si sunt sigura ca traiesti sufocat si plictisit, caci niciodata nu ti-au placut ochii caprui. Spuneai ca sufletul meu are ochii albastrii, ca vrei ca sufletul meu sa te priveasca neincetat, la fel de senin si inocent. Iar el inca te priveste, desi mai gol, din ce in ce mai gol. Are ochii albastrii, dar si-i pastreaza inchisi. Nimeni nu a mai stiut sa-i iubesca asa cum tu i-ai iubit. Si nici ei n-au mai iubit pe-altcineva asa cum te-au iubit pe tine. Cu ochii inchisi, sufletul meu asteapta inca sa te-ntorci. 
     Pe noptiera mea mai zace inca o carte veche, cu un colt indoit la pagina 53. Si rup de pe ea din cand in cand particule de praf. Si le citesc, citesc in ele ganduri pe care tu le-ai ascuns fara sa le rostesti vreodata. Citesc amintiri, iar atunci cand termin de citit, alte bobite de praf le iau locul celor abia citite. Si imi petrec secunde infinite citind, citindu-te pe tine, fara a reusi vreodata insa sa iti ajung in suflet.
     Sufletul meu a plecat in cautarea ta...