Jucăuşele

marți, 10 mai 2011

Imagineaza-ti

 
      Imagineaza-ti o sala mare de teatru. Imagineaza-te pe tine, asteptand cu nerabdare spectacolul ambulant, pentru care nu ai platit mare lucru. Ai biletul pe undeva prin buzunar, rupt, mototolit. La fel ca si tine, in sala se inghesuie fel si fel de oameni cu fete mai mult sau mai putin cunoscute, cu trupuri robuste sau dimpotriva. La fel ca si tine, toti cei aflati aici asteapta cu sufletul la gura reprezentatia ieftina a carui nume l-au uitat sau nu l-au stiut niciodata.
     Imagineaza-ti acum culisele. O galagie de actori se bulucesc la machiaj, probeaza recuzita, repeta replicile. Pare ca fiecare dintre ei ii cunoaste pe ceilalti de o viata, par o familie, par prieteni. In cabina ei, o actrita marunta isi pregateste fara entuziasm rolul. L-a mai jucat de zeci de ori si desi nu si-ar dori, il repeta. Va intra iar pe scena, va juca rolul prietenei tradate, rolul adolescentei cu inima franta, rolul incercarii esuate de eleva eminenta si cel al copilului ascultator. Toti ceilalti se vor invarti in jurul ei, o vor admira, ii vor da sfaturi si ii vor fi alaturi. Pana la finalul piesei, desigur. Imagineaza-ti...
     S-a terminat. Nu esti deloc impresionat si casti in timp ce te ridici plictisit din scaunul in care lenevit fara sa pricepi ceva timp de cateva zeci de minute. Imagineaza-ti ca in tot acest timp, actorii parasesc si ei scena si culisele, asemenea spectatorilor care se indreapta din nou catre case, schimband din cand in cand vreo vorba despre meciul ce va urma si mai rar despre spectacolul abia finalizat. Imagineaza-ti-o pe ea, actrita pe care, desi juca rolul principal, putini au observat-o, din nou singura in cabina ei. Ii curg inca prin gand replici, raspunsuri, gesturi actoricesti si false. Ai fost un trecator prin viata ei la fel ca toti ceilalti, caruia i-a observat mai mult sau mai putin prezenta. Ai fost doar un privitor al spectacolului vietii ei, care a lasat urme mai mult sau mai putin adanci in sufletul ei.
     Imagineaza-ti ca asta sunteti defapt cu totii. Imagineaza-ti viata mea. Actorii.

duminică, 8 mai 2011

Frustrare


   Simt cateodata nevoia crunta de a ucide. Simt nevoia sa indepartez, sa ranesc, sa ma razbun, sa urasc. Vreau cateodata, cand ma strangi in brate sa te imping, sa-ti spun cat de mult te urasc. Te urasc ! Te urasc pentru ca existi, pentru ca esti aici, pentru ca prezenta ta ma spulbera, ma elimina ca fiinta, ma dezintegreaza ca spirit. Te urasc pentru ca te-am iubit odata, demult. M-ai calcat in picioare si nu am avut puterea sa ma razbun. Am adunat frustrari peste frustrari si acum...te urasc! DA!
    Alteori vreau sa fug sau pur si simplu sa merg undeva departe. Vreau sa uit de tot, de toti, de toate. Vreau sa uit de tine, singura fiinta ce a reusit sa-mi cucereasca sufletul, sa-mi invinga orgoliul, sa ma supuna. Si te-am iubit. Candva.
     Am gresit atunci cand te-am privit in ochi. Am gresit incercand sa te inteleg, sa te accept. Am gresit dandu-ti inima mea si lasandu-ma in bratele tale. Nu ai fost decat o fantasma, o himera, o iluzie, o minciuna reala care m-a naucit. Am gresit, iar acum plec. Merg sa ingrop amintirea ta. Adio !

sâmbătă, 7 mai 2011

Jocuri



Hai să ne jucăm de-a iubirea. Eu mijez prima, așa că încep să număr: un zâmbet, două zâmbete, trei zâmbete, până ajung la al 20-lea zâmbet, zâmbet la care mă opresc.Încet,încet mă îndrăgostesc de acest al 20-lea zâmbet așa că mă pornesc să-l caut.
Îl caut în culori de curcubeu, în colțuri de suflete, în picături de ploaie și nu îl găsesc..
Ai vrut să te găsesc repede prin urmare te-ai ascuns de la început în spatele meu.Ceea ce tu nu știi e că eu nu mai privesc în urmă, de teamă că văd umbrele trecutului.
Obosită de la atât de mult căutat hotărăsc să mă dau bătută, dar îmi vine în minte ideea de a te căuta și-n spatele meu,sperând că va merita să-mi văd din nou..umbrele.
Așa că mă-ntorc.Și te văd. Te văd cum stai nerăbdător să mă întorc spre tine, privindu-mă bucuros că te-am găsit.Și-mi zâmbești.E acel al 20-lea zâmbet! Nu aș fi crezut că te găsesc printre umbre, printre cele de care îmi este teamă.
Niciodată nu mi-a plăcut să joc un joc de mai multe ori. Oricât m-ai ruga să mai jucăm odată, să mă ascund și eu, nu vei reuși. Nu vreau să mă pierd din nou de tine, al 20-lea zâmbet.

miercuri, 4 mai 2011

Iarnă


E frig. E foarte frig. A început din nou să ningă.
Până și-n sufletul ei e frig. Pentru că nu mai este EL să-l încălzescă. Sau poate altcineva. Nu. Nu este nimeni, iar sufletul ei a înghețat de atâta așteptare. A făcut țurțuri ce îi ține la distanță pe mulți. Sunt prea mulți cei cărora le e frică să îi atingă, ca mai apoi aceștia să se topească iar sufletul ei să fie din nou cald și însorit.
EL a fost singurul până în momentul de față care i-a dezghețat sufletul pentru puțin timp. În plină iarnă a reușit să-l facă să radieze mai multă căldură decât în zilele cele mai călduroase din vară, să fie însorit 24 din 24 de ore, fără pic de nor.I-a arătat primăvara, cum toți mugurii se transformă în iubire, cum toate florile își deschid inima, cum iarba îi fură toate sentimentele și le reține asupra sa. Atunci, sufletul ei a crezut că este începutul unei frumoase și lungi veri.
Dar, cum după orice vară toamna își face apariția, așa s-a întâmplat și în sufletul ei. Într-o oarecare zi de aparentă vară deasupra cerului sufletului ei s-au adunat nori negrii, alăturându-li-se un vânt năpraznic și o ploaie rece ca gheața.Sufletul ei, obișnuit până atunci cu căldura verii, a înghețat, de frig și de durere. Și-a înțeles că după orice primăvară și vară, toamna și iarna vor apărea inevitabil, înghețând totul in jur.
A fost ghiocelul ce i-a vestit primăvara și frunza ruginie ce i-a arătat că vara e pe sfârșite.

marți, 3 mai 2011

Nebunie

Bai, deci a trecut pe langa mine si m-a privit cu sufletul. Eu l-am privit cu spatele; de unde sa stiu ca ma iubesti daca nu ai curajul sa mi-o spui ? A stat si m-a analizat atent, amanuntit. Atat de atent si amanuntit, ca ii simteam rasuflarea in ceafa.
- Lasa-ma sa respir.
- Lasa-ma sa admir.
- Esti nebun!
- Doar lasa-ma...
Si ma privea iar sufocant de atent. Avea ochii mari, de un albastru inchis, intens, mai intens decat cerul noptii. Privirea lui era diabolica si mangaietoare in acelas timp. El insusi era o antiteza prin simpla lui existenta. Obisnuiam sa-i ciufulesc parul negru, dar de data asta imi era teama. Ma privea atat de adanc incat ar fi fost capabil sa-mi fure sufletul.
- Ai terminat ?
- Shhh!
- Dumnezeule..
- Ai spulberat minunatie de gand !
- Ce spui?
- Ma pregateam sa-ti spun ceva frumos..
Isi tot framanta sprancenele groase cu una din maini. Mai facuse asta doar la examenul de admitere, singurul pe care mai apoi il picase.
- Eu plec..
- Unde? Si cui ma lasi?
- Esti nebun..merg acasa!
- Pacat..
- Noapte buna!
Era nebun de-a binelea si nu stiu daca atunci cand spun nebun ma refer la indragosteala aia trecatoare. Era nebun prin faptul ca nu reusea niciodata sa spuna ceea ce gandeste. Aveam obiceiul sa "ii spulber minunatie de gand" de fiecare data. Ce vina aveam eu ca el gandea atunci cand eu aveam de gand sa-mi exprim gandurile aberante? Eram un copil..nu eram pregatita sa-i ascult filosofia..

duminică, 1 mai 2011

Cuvinte



Te-am vazut azi.Erai in mine.Ochiul tau drept ma privea trist. 
Acum esti dincolo de mine.Undeva departe...undeva aproape..nici nu stiu.Dar esti.Da,esti.Altfel,cum as fi eu? 

Cum te cheama? 
Nu.Nu-mi spune.Nu conteaza. 


Nu te intreba despre mine prea multe.Imagineaza-ti doar diminetile mele...si noptile mele...Felul in care soarele deseneza cerculete pe chipul meu atunci cand il privesc fara frica orbirii.Gandeste-te la visul pe care il impletesc chiar acum in cuvinte nepotrivite poate.Imagineaza-ti cum as vrea sa desenez o frunza pe un umar gol. 
Imagineaza-ti cum te-as atinge in nopti cu furtuni . 

Poti? 


Noaptea tarziu simt cum ti-e sete de mine.Pentru ca mie mi-e foame de tine.Imi imaginez ca imi vorbesti incet...rar.Ca si cum vrei sa sorb fiecare cuvant.Imi imaginez ca stam unul langa altul pe podea,cu o sticla de vin langa noi,ca ascultam Pink Floyd in surdina si ne vorbim....ne vorbim ca si cum n-am vorbit de secole. 


Poate,fara sa ma stii,ti-e dor de mine. 
Poate,fara sa te stiu,mi-e dor de tine. 


La amiaza ne ciocnim pe strada.Ne privim o clipa apoi disparem in multime.De fiecare data am urlat cu gandul sa ma prinzi de mana.Sa ma privesti cu ochi veseli sau tristi si sa-mi vorbesti tacand.Sa ramanem un timp acolo,in plina strada,de mana si privindu-ne.Apoi,fara nici-un cuvant sa plecam.Sa plecam oriunde. 


E oare cu putinta? 

Fiecare frunza ce-ti rasare in cale iti spune despre mine.Ma rog sa o iei in palma si sa o duci acasa.Intr-un vis indepartat,te vad deschizandu-mi palma si punandu-mi acolo cea mai frumoasa frunza. 

Eu iti cer iertare pentru toate datile in care m-am incapatanat sa te vad in altii.Si iti multumesc pentru ca de fiecare data iti faci simtita prezenta in felul tau magic si neinteles . 



Acum,imagineaza-ti necuvintele.