Lecții

Învață-mă să dansez!

Învață-mă să mă îndrăgostesc de tine!

Învață-mă să iubesc într-un cu totul alt mod, diferit de ce am iubit până acum!

Învață-mă ce e fericirea!

Învață-mă să privesc cu sufletul în ochii tăi, și lasă-mă să mă înec în ei!

Învață-mă să zâmbesc cu buzele tale, să sărut cu inima ta!

Învață-mă să plâng, de fericire!

Învață-mă să uit de durere!

Învață-mă și păstrează-mă lângă tine! Vreau să trec prin examenul numit „viață” alături de tine!

Jocuri

Hai să ne jucăm de-a iubirea. Eu mijez prima, așa că încep să număr: un zâmbet, două zâmbete, trei zâmbete, până ajung la al 20-lea zâmbet, zâmbet la care mă opresc.Încet,încet mă îndrăgostesc de acest al 20-lea zâmbet așa că mă pornesc să-l caut.

Îl caut în culori de curcubeu, în colțuri de suflete, în picături de ploaie și nu îl găsesc..

Ai vrut să te găsesc repede prin urmare te-ai ascuns de la început în spatele meu.Ceea ce tu nu știi e că eu nu mai privesc în urmă, de teamă că văd umbrele trecutului.

Obosită de la atât de mult căutat hotărăsc să mă dau bătută, dar îmi vine în minte ideea de a te căuta și-n spatele meu,sperând că va merita să-mi văd din nou..umbrele.

Așa că mă-ntorc.Și te văd. Te văd cum stai nerăbdător să mă întorc spre tine, privindu-mă bucuros că te-am găsit.Și-mi zâmbești.E acel al 20-lea zâmbet! Nu aș fi crezut că te găsesc printre umbre, printre cele de care îmi este teamă.

Niciodată nu mi-a plăcut să joc un joc de mai multe ori. Oricât m-ai ruga să mai jucăm odată, să mă ascund și eu, nu vei reuși. Nu vreau să mă pierd din nou de tine, al 20-lea zâmbet.

Iarnă

E frig. E foarte frig. A început din nou să ningă.
Până și-n sufletul ei e frig. Pentru că nu mai este EL să-l încălzescă. Sau poate altcineva. Nu. Nu este nimeni, iar sufletul ei a înghețat de atâta așteptare. A făcut țurțuri ce îi ține la distanță pe mulți. Sunt prea mulți cei cărora le e frică să îi atingă, ca mai apoi aceștia să se topească iar sufletul ei să fie din nou cald și însorit.
EL a fost singurul până în momentul de față care i-a dezghețat sufletul pentru puțin timp. În plină iarnă a reușit să-l facă să radieze mai multă căldură decât în zilele cele mai călduroase din vară, să fie însorit 24 din 24 de ore, fără pic de nor.I-a arătat primăvara, cum toți mugurii se transformă în iubire, cum toate florile își deschid inima, cum iarba îi fură toate sentimentele și le reține asupra sa. Atunci, sufletul ei a crezut că este începutul unei frumoase și lungi veri.
Dar, cum după orice vară toamna își face apariția, așa s-a întâmplat și în sufletul ei. Într-o oarecare zi de aparentă vară deasupra cerului sufletului ei s-au adunat nori negrii, alăturându-li-se un vânt năpraznic și o ploaie rece ca gheața.Sufletul ei, obișnuit până atunci cu căldura verii, a înghețat, de frig și de durere. Și-a înțeles că după orice primăvară și vară, toamna și iarna vor apărea inevitabil, înghețând totul in jur.
A fost ghiocelul ce i-a vestit primăvara și frunza ruginie ce i-a arătat că vara e pe sfârșite.