Jucăuşele

vineri, 26 septembrie 2014

Cel mai bun prieten exista,si se numeste Adre

                      In seara aceasta sunt coplesita de amintiri,dar mai ales de amintirile cu ea,singurul suflet care a stiut cum functioneaza sufletul meu.
                       Postarea asta ti-o dedic tie Adre,pentru ca vreau sa iti multumesc,a nu stiu cata oara,pentru tot ce faci pentru mine.
                      Pentru cei ce nu stiu,noi doua suntem cele mai bune prietene de aproximativ cinci ani si jumatate,desi in toti acesti ani nu ne-am intalnit nici macar o singura  data. Cu toate astea ea e singura fiinta care a stiut cand imi rade sufletul de fericire,cand aberez,cand sunt trista,cand innebunesc,si cate si mai cate.
                       Iti multumesc pentru toate noptile in care am stat pana tarziu si am batut campii despre mai stiu eu ce prostii sau ne-am plans una alteia despre probleme noastre,pentru toate mesajele de la tine,care cu siguranta nu au fost putine.
                   La inceput recunosc ca nu-mi placea de tine, pareai prea prietenoasa cu toata lumea:)), dar multumesc lui dumnezeu ca mi te-a facut  'a mai buna prietena.
                Nu sunt deloc ordonata in idei,pentru simplul fapt ca as avea atat de multe sa-ti spun.
                Iti multumesc ca ma certi cand am nevoie,ca ma incurajezi,ca ma indemni sa plang,sa rad. Esti persoana care mi-a dat curaj atunci cand imi lipsea si aveam nevoie, esti persoana care a avut o mare parte din merit pentru ceea ce sunt astazi.
               Pentru moment nu avem nicio poza impreuna,nici un obiect care sa ne lege una de cealalta,dar avem o prietenie. O prietenie pentru care as da orice sa tina toata viata,sa fie ca si acum. Stiu ca de cand am plecat s-au schimbat putin lucrurile,crestem amandoua,incep incet-incet sa ne facem ceea ce ne-am propus de cand ne-am cunoscut. O familie,facultate,fiecare cu telul ei. 
                Sunt mandra ca iti sunt prietena,sunt mandra ca pot sa te numesc sora,ca nici daca am fi avut aceeasi mama probabil nu am fi semanat asa.
                  Uneori regret ca nu suntem din acelasi oras,sa fi fost si fizic langa tine atunci cand ai fi avut nevoie de o imbratisare,de o bataie pe umar de incurajare. Regret ca nu am fost langa tine sa iti surprind toate zambetele atunci cand ai reusit ce ti-ai propus,sa-ti vad bucuria pe fata,sau sa fiu langa tine atunci cand aveai nevoie de un umar pe care sa plangi si o mana sa-ti ridice capul si sa iti stearga lacrimile din ochisori.
               Stiu ca stii,dar te iubesc supermegahiperterraenorm de mult ,si sper ca o sa te bat la cap toata viata cu ale mele,si tu cu ale tale.
               Mi-e un dor nebun de tine,bleago!

vineri, 19 septembrie 2014

Suflet






Suflet,de ce te farami asa usor? De ce te imparti in atatea colturi de lume si  iti alegi suflete de care nu te mai poti dezlipi,ca mai apoi sa te topesti de dor?


 Versi lacrimi,spui cuvinte pe care nu le gandesti. Dar tu nu stii decat sa simti,sa simti ca iti lipseste un suflet,doua,ca iti lipseste acel amalgam de trairi.
Esti atat de fragil,dar cu toate astea ai ales sa pleci, sa lasi totul in spate si sa pleci.
Ce fel de suflet esti tu? 
Nu esti altceva decat un suflet parsiv si egoist.
Ai ales sa pleci pentru tine,sufletule. Ai ales sa pleci pentru un suflet! Un suflet pe care il iubesti cu atata ardoare. Un suflet care te-a schimbat. Te-a facut sa fii sufletul de azi,plin de dragoste si dorinta de a-i da cat mai multa iubire. Ai ales sa pleci pentru un suflet care nu-ti cere multe,dar pentru care ai fi in stare sa te rupi de mine pentru el.