Jucăuşele

duminică, 12 iulie 2020

Tu




        Nu e "my better half". Nu e nici măcar jumătatea mea.
        E un întreg total opus mie.
       E energia ce,  de cele mai multe ori, eu nu sunt. 
      E copilul ce eu am uitat sa fiu, si de multe ori încearcă să îmi amintească.
    E ambiția ce mută și munții pentru un "târziu mai bun".
   E voce atunci când e liniște.
   E rațiune când eu sunt doar "suflet".
  E întregul care mă completează și îmi oferă ceea ce eu  nu am.
      În schimb  îi sunt pace și razboi în același timp.
     

vineri, 26 septembrie 2014

Cel mai bun prieten exista,si se numeste Adre

                      In seara aceasta sunt coplesita de amintiri,dar mai ales de amintirile cu ea,singurul suflet care a stiut cum functioneaza sufletul meu.
                       Postarea asta ti-o dedic tie Adre,pentru ca vreau sa iti multumesc,a nu stiu cata oara,pentru tot ce faci pentru mine.
                      Pentru cei ce nu stiu,noi doua suntem cele mai bune prietene de aproximativ cinci ani si jumatate,desi in toti acesti ani nu ne-am intalnit nici macar o singura  data. Cu toate astea ea e singura fiinta care a stiut cand imi rade sufletul de fericire,cand aberez,cand sunt trista,cand innebunesc,si cate si mai cate.
                       Iti multumesc pentru toate noptile in care am stat pana tarziu si am batut campii despre mai stiu eu ce prostii sau ne-am plans una alteia despre probleme noastre,pentru toate mesajele de la tine,care cu siguranta nu au fost putine.
                   La inceput recunosc ca nu-mi placea de tine, pareai prea prietenoasa cu toata lumea:)), dar multumesc lui dumnezeu ca mi te-a facut  'a mai buna prietena.
                Nu sunt deloc ordonata in idei,pentru simplul fapt ca as avea atat de multe sa-ti spun.
                Iti multumesc ca ma certi cand am nevoie,ca ma incurajezi,ca ma indemni sa plang,sa rad. Esti persoana care mi-a dat curaj atunci cand imi lipsea si aveam nevoie, esti persoana care a avut o mare parte din merit pentru ceea ce sunt astazi.
               Pentru moment nu avem nicio poza impreuna,nici un obiect care sa ne lege una de cealalta,dar avem o prietenie. O prietenie pentru care as da orice sa tina toata viata,sa fie ca si acum. Stiu ca de cand am plecat s-au schimbat putin lucrurile,crestem amandoua,incep incet-incet sa ne facem ceea ce ne-am propus de cand ne-am cunoscut. O familie,facultate,fiecare cu telul ei. 
                Sunt mandra ca iti sunt prietena,sunt mandra ca pot sa te numesc sora,ca nici daca am fi avut aceeasi mama probabil nu am fi semanat asa.
                  Uneori regret ca nu suntem din acelasi oras,sa fi fost si fizic langa tine atunci cand ai fi avut nevoie de o imbratisare,de o bataie pe umar de incurajare. Regret ca nu am fost langa tine sa iti surprind toate zambetele atunci cand ai reusit ce ti-ai propus,sa-ti vad bucuria pe fata,sau sa fiu langa tine atunci cand aveai nevoie de un umar pe care sa plangi si o mana sa-ti ridice capul si sa iti stearga lacrimile din ochisori.
               Stiu ca stii,dar te iubesc supermegahiperterraenorm de mult ,si sper ca o sa te bat la cap toata viata cu ale mele,si tu cu ale tale.
               Mi-e un dor nebun de tine,bleago!

vineri, 19 septembrie 2014

Suflet






Suflet,de ce te farami asa usor? De ce te imparti in atatea colturi de lume si  iti alegi suflete de care nu te mai poti dezlipi,ca mai apoi sa te topesti de dor?


 Versi lacrimi,spui cuvinte pe care nu le gandesti. Dar tu nu stii decat sa simti,sa simti ca iti lipseste un suflet,doua,ca iti lipseste acel amalgam de trairi.
Esti atat de fragil,dar cu toate astea ai ales sa pleci, sa lasi totul in spate si sa pleci.
Ce fel de suflet esti tu? 
Nu esti altceva decat un suflet parsiv si egoist.
Ai ales sa pleci pentru tine,sufletule. Ai ales sa pleci pentru un suflet! Un suflet pe care il iubesti cu atata ardoare. Un suflet care te-a schimbat. Te-a facut sa fii sufletul de azi,plin de dragoste si dorinta de a-i da cat mai multa iubire. Ai ales sa pleci pentru un suflet care nu-ti cere multe,dar pentru care ai fi in stare sa te rupi de mine pentru el.







luni, 26 august 2013

Secretul




- Mi-a spus ca o adora. 
E atat de greu sa fii realist. Cum sa ii explic unui om orbit de nebunie ca toata treaba asta e doar
in capul lui? Cum poti sa gandesti ca adori
o femeie
pe care ai vazut-o o singura data in viata ta? Care a trecut ca vantul
pe langa o idee proasta a unui muritor?
Pe care nu o cunosti si cel mai probabil nu o vei cunoaste vreodata.
E imposibil !


Vorbeai si iti framantai fruntea cu doua maini aspre, poate
nemangaiate vreodata.


- Dar se poate! 
Poti sa iubesti un om pe care il vezi doar odata. 
Inima e cea care dicteaza, iar ei nu-i poti porunci de cine sa se indragosteasca.
Inima lui a ales-o pe ea din toate femeile
care au trecut vreodata pe strada
pe langa ea.
Dragostea la prima vedere exista! Si e asa frumoasa!


Desi-mi vorbisei minute, poate ore intregi,
te uitai acum la mine de parca m-ai vedea pentru prima oara.
Privirea ta striga contrariata
"De unde naiba a aparut copilul asta?"
Te gandeai poate ca eu, copilul, nu am de unde sa stiu ce-i dragostea si incerc acum
sa-ti dau explicatii
din romane de dragoste prost scrise de unii si citite de altii in inghesuiala din metrou.
Dar eu stiu ! 
Te-am vazut si m-am indragostit. 
Te ador asa cum el isi adora femeia inimii.
Mi-ar fi placut sa citesti toate astea in ochii mei, fara ca eu sa tin un discurs patetic 
drept explicatie.
Dar ma multumesc acum sa te ador in liniste. Acum, cand imi vorbesti plin de ignoranta,
peste 5 minute cand iti vei termina cafeaua si vei pleca,
mereu dupa plecarea ta.
Definitiv.

duminică, 28 iulie 2013

Cadavre

   


     Ar fi trebuit sa stiu ca esti un om, ca toti ceilalti. Trebuia sa ma astept la momentul in care o sa te inghesui in cuvinte mari, incercand sa masori iubirea. Voi oamenii sunteti banali, sunteti fluturi morti in incercarea de a va transforma in pasari, primate putrezite de evolutie.
     Dar tu? Cel mai colorat dintre fluturi, ai coborat din inaltimi si te-ai afundat in mocirla omenirii. Iar mie imi e imposibil acum sa-ti redau zborul. Aripile tale sunt acum pline de noroi, de minciuni si de laude, de infumurare si lipsa de modestie, de tot ce e mai omenesc si mai mizer. 
     Am sa te iau in palma si am sa-ti arat pentru ultima oara culmile pe care le-ai parasit. Am sa te pun apoi in insectarul meu, langa toti ceilalti fluturi morti la fel de patetic. O sa-i recunosti. Ei te-au mintit si te-au imbiat catre mizeria lor ca mai apoi sa te afunde in mediocritate. Si o sa-ti dai ultima suflare privind nesatul spre cerul ce ar fi putut fi al tau.

     Cand nu pot sa zboare, oamenii taie aripile fluturilor si ii lasa sa moara.

vineri, 26 iulie 2013

Miresme

   

     Miroase a ploaie rece de toamna si a vise ascunse sub pleoape. Miroase a corzi de chitara chinuite, a ochi plansi, a maini despartite si singure, miroase a tine in visele mele. Si visele mele miros imbietor. Cateodata a flori de iasomie, iar alte ori a pasi grabiti, nepasatori si neatenti. Parfumul tau mai dainuie inca pe pielea mea, pe buzele mele, in privirea mea pierduta si neajutorata.

     Cad frunze...

     Culori, nuante calde se invart in jurul meu ca-ntr-o furtuna. Ma prind in hora lor si ma rotesc la nesfarsit. Ma prabusesc in agonie si ma zbat in ghearele destinului

      Ai plecat..

miercuri, 7 septembrie 2011

Tacere

   


     Te parasesc, inger. Plec catre zari pe care aripile tale frante nu au reusit sa le atinga si-am sa pasesc fara teama pe pamanturi ale caror scoarte crapate de vreme nu le-ai udat nicicand cu lacrimile tale. Nu-ti plang de mila ca vei ramane aici, fara mine. Stiu ca ingerii isi pot purta singuri de grija, iar de nu vei putea, sunt sigura ca-ti vei gasi alt inger care sa-ti inconjoare trupul. Am sa plec si n-ai sa stii ca m-ai pierdut.
     Sa nu privesti in urma mea. Sa nu-ti intorci privirea catre zarile mele, sa nu suspini, sa nu visezi. Sa nu ma uiti, inger. Sa nu-mi pierzi iubirea in cautarea altor zari mai senine, caci iubirea mea, toata, ramane la tine. Nu ai stiut vreodata cat te iubeam, nici n-ai sa stii. [...]

Lecții


Învață-mă să dansez!
Învață-mă să mă îndrăgostesc de tine!
Învață-mă să iubesc într-un cu totul alt mod, diferit de ce am iubit până acum!
Învață-mă ce e fericirea!
Învață-mă să privesc cu sufletul în ochii tăi, și lasă-mă să mă înec în ei!
Învață-mă să zâmbesc cu buzele tale, să sărut cu inima ta!
Învață-mă să plâng, de fericire!
Învață-mă să uit de durere!
Învață-mă și păstrează-mă lângă tine! Vreau să trec prin examenul numit „viață” alături de tine!

luni, 18 iulie 2011

Intelesuri

    


 Ti-am desprins din parul blond cuvinte si mi le-am prins usor la ureche, sa-mi mai sopteasca din cand in cand amintirea ta. Si ochii goi au lasat pe perete nuante albastre si purpurii, dezordonat. Iar mainile tale mi-au lasat pe piele un vag miros de iasomie..sau liliac. 
     Nu mai traiesti de mult. Sau cel putin nu mai traiesti in ochii mei. Nu m-as mira sa te ascunzi in alti ochi, asa straini, goi si caprui. Da,da..sunt sigura ca sunt caprui. Si sunt sigura ca traiesti sufocat si plictisit, caci niciodata nu ti-au placut ochii caprui. Spuneai ca sufletul meu are ochii albastrii, ca vrei ca sufletul meu sa te priveasca neincetat, la fel de senin si inocent. Iar el inca te priveste, desi mai gol, din ce in ce mai gol. Are ochii albastrii, dar si-i pastreaza inchisi. Nimeni nu a mai stiut sa-i iubesca asa cum tu i-ai iubit. Si nici ei n-au mai iubit pe-altcineva asa cum te-au iubit pe tine. Cu ochii inchisi, sufletul meu asteapta inca sa te-ntorci. 
     Pe noptiera mea mai zace inca o carte veche, cu un colt indoit la pagina 53. Si rup de pe ea din cand in cand particule de praf. Si le citesc, citesc in ele ganduri pe care tu le-ai ascuns fara sa le rostesti vreodata. Citesc amintiri, iar atunci cand termin de citit, alte bobite de praf le iau locul celor abia citite. Si imi petrec secunde infinite citind, citindu-te pe tine, fara a reusi vreodata insa sa iti ajung in suflet.
     Sufletul meu a plecat in cautarea ta...

duminică, 19 iunie 2011

Poveste

  
  Imi alearga prin minte cuvinte pe care, in graba de a exista, uit sa ti le mai rostesc. Pasesc timid pe urmele lasate de cei ce au trecut inaintea mea si ma ascund printre ganduri. Ma feresc de suspine, de lacrimi, alerg dupa zambetele celor din jur. Citesc printre genele tale povesti pe care nu vrei, nu poti sa le spui sau poate nici nu le cunosti. Ascult in glasul tau sentimente ce se invalmasesc cautand o iesire si iti intind mana. Hai in lumea mea !
     Adorm pe un pat strain, ghemuita langa glasul tau si sunt fericita. Dragostea ta imi e indeajuns sa ma inveleasca, iar privirea blanda spre a ma legana. N-am sa visez, nu am nevoie. N-am sa-mi pun dorinte atunci cand vad stele cazatoare, n-am sa il aleg nici pe Pif, nici pe Paf. Nu-mi voi dori, nu o sa vreau. Dorintele se sfarsesc intotdeauna in lacrimi, iar visele sunt spulberate de zori. Tot ce am nevoie se afla aici, langa mine si n-am sa permit sortii sa-mi jefuiasca sufletul.
     Nici lumea nu exista. In lumea mea, nu-i loc pentru lacrimile lor, pentru ei. Sufletele lor umbrite de pacat nu-si vor gasi nicicand locul aici, caci ei nu cunosc iubirea pura, ci au doar darul de a vraji, de a amagi. O sa ramanem doar noi, iubite, si luna. 

sâmbătă, 18 iunie 2011

Poate....

   


  Poate ca n-am stiut sa te privesc in ochi asa cu ti-ai fi dorit, asa cum te-ai fi asteptat sau cum aveai nevoie. Poate imbratisarile mele n-au fost indeajuns de calde si nu ti-au incalzit indeajuns sufletul inghetat. Poate pur si simplu nu ma vroiai, nu aveai nevoie de mine sau poate nu am reusit sa ma fac dorita. Poate era prea tarziu sa mai caut alinare in bratele tale, sa caut viata in suflarea ta, sa caut speranta in privirea ta moarta. Poate e vorba de destin, de soarta sau poate asta ti-ai dorit sa se intample. Poate ca e vina mea, poate a ei, poate a ta. Sau poate nu e vina nimanui si incerc in zadar sa gasesc un vinovat intr-o poveste prea pura a carei final prea fericit l-am omis din propria mea neatentie.
     Si daca te-am indepartat, regret. Daca din vina mea esti departe, daca suferi, daca plangi asa cum eu am plans nopti de-a randul, zile, luni, daca ti-ai pierdut farame de suflet, daca le-ai regasit sau daca nu, daca exist si iti curm existenta, regret. Daca nu mai esti ceea ce erai, daca o iubesti pe ea mai mult decat m-ai iubit pe mine sau daca nici macar nu m-ai iubit vreodata, daca nu ai iubit niciodata, daca....Daca cel pe care l-am iubit pana dincolo de propria mea fiinta nu exista sau nu a existat, regret. In schimb, daca te vei intoarce vreodata, daca vei fii acelas tu, daca ma voi reindragostii de ochii caprui, de parul usor carliontat, de vocea atat de comuna si totusi atat de speciala care nu doar odata a reusit sa imi farmece mintea, daca imi vei intinde mana, voi inchide ochii si voi zbura cu tine acolo unde mi-ai promis ca ma vei duce, pe insula mea, pe pluta mea, doar cu tine.
     Poate ca nici macar nu existi..si daca existi, poate ca nu te voi avea niciodata....

marți, 10 mai 2011

Imagineaza-ti

 
      Imagineaza-ti o sala mare de teatru. Imagineaza-te pe tine, asteptand cu nerabdare spectacolul ambulant, pentru care nu ai platit mare lucru. Ai biletul pe undeva prin buzunar, rupt, mototolit. La fel ca si tine, in sala se inghesuie fel si fel de oameni cu fete mai mult sau mai putin cunoscute, cu trupuri robuste sau dimpotriva. La fel ca si tine, toti cei aflati aici asteapta cu sufletul la gura reprezentatia ieftina a carui nume l-au uitat sau nu l-au stiut niciodata.
     Imagineaza-ti acum culisele. O galagie de actori se bulucesc la machiaj, probeaza recuzita, repeta replicile. Pare ca fiecare dintre ei ii cunoaste pe ceilalti de o viata, par o familie, par prieteni. In cabina ei, o actrita marunta isi pregateste fara entuziasm rolul. L-a mai jucat de zeci de ori si desi nu si-ar dori, il repeta. Va intra iar pe scena, va juca rolul prietenei tradate, rolul adolescentei cu inima franta, rolul incercarii esuate de eleva eminenta si cel al copilului ascultator. Toti ceilalti se vor invarti in jurul ei, o vor admira, ii vor da sfaturi si ii vor fi alaturi. Pana la finalul piesei, desigur. Imagineaza-ti...
     S-a terminat. Nu esti deloc impresionat si casti in timp ce te ridici plictisit din scaunul in care lenevit fara sa pricepi ceva timp de cateva zeci de minute. Imagineaza-ti ca in tot acest timp, actorii parasesc si ei scena si culisele, asemenea spectatorilor care se indreapta din nou catre case, schimband din cand in cand vreo vorba despre meciul ce va urma si mai rar despre spectacolul abia finalizat. Imagineaza-ti-o pe ea, actrita pe care, desi juca rolul principal, putini au observat-o, din nou singura in cabina ei. Ii curg inca prin gand replici, raspunsuri, gesturi actoricesti si false. Ai fost un trecator prin viata ei la fel ca toti ceilalti, caruia i-a observat mai mult sau mai putin prezenta. Ai fost doar un privitor al spectacolului vietii ei, care a lasat urme mai mult sau mai putin adanci in sufletul ei.
     Imagineaza-ti ca asta sunteti defapt cu totii. Imagineaza-ti viata mea. Actorii.

duminică, 8 mai 2011

Frustrare


   Simt cateodata nevoia crunta de a ucide. Simt nevoia sa indepartez, sa ranesc, sa ma razbun, sa urasc. Vreau cateodata, cand ma strangi in brate sa te imping, sa-ti spun cat de mult te urasc. Te urasc ! Te urasc pentru ca existi, pentru ca esti aici, pentru ca prezenta ta ma spulbera, ma elimina ca fiinta, ma dezintegreaza ca spirit. Te urasc pentru ca te-am iubit odata, demult. M-ai calcat in picioare si nu am avut puterea sa ma razbun. Am adunat frustrari peste frustrari si acum...te urasc! DA!
    Alteori vreau sa fug sau pur si simplu sa merg undeva departe. Vreau sa uit de tot, de toti, de toate. Vreau sa uit de tine, singura fiinta ce a reusit sa-mi cucereasca sufletul, sa-mi invinga orgoliul, sa ma supuna. Si te-am iubit. Candva.
     Am gresit atunci cand te-am privit in ochi. Am gresit incercand sa te inteleg, sa te accept. Am gresit dandu-ti inima mea si lasandu-ma in bratele tale. Nu ai fost decat o fantasma, o himera, o iluzie, o minciuna reala care m-a naucit. Am gresit, iar acum plec. Merg sa ingrop amintirea ta. Adio !

sâmbătă, 7 mai 2011

Jocuri



Hai să ne jucăm de-a iubirea. Eu mijez prima, așa că încep să număr: un zâmbet, două zâmbete, trei zâmbete, până ajung la al 20-lea zâmbet, zâmbet la care mă opresc.Încet,încet mă îndrăgostesc de acest al 20-lea zâmbet așa că mă pornesc să-l caut.
Îl caut în culori de curcubeu, în colțuri de suflete, în picături de ploaie și nu îl găsesc..
Ai vrut să te găsesc repede prin urmare te-ai ascuns de la început în spatele meu.Ceea ce tu nu știi e că eu nu mai privesc în urmă, de teamă că văd umbrele trecutului.
Obosită de la atât de mult căutat hotărăsc să mă dau bătută, dar îmi vine în minte ideea de a te căuta și-n spatele meu,sperând că va merita să-mi văd din nou..umbrele.
Așa că mă-ntorc.Și te văd. Te văd cum stai nerăbdător să mă întorc spre tine, privindu-mă bucuros că te-am găsit.Și-mi zâmbești.E acel al 20-lea zâmbet! Nu aș fi crezut că te găsesc printre umbre, printre cele de care îmi este teamă.
Niciodată nu mi-a plăcut să joc un joc de mai multe ori. Oricât m-ai ruga să mai jucăm odată, să mă ascund și eu, nu vei reuși. Nu vreau să mă pierd din nou de tine, al 20-lea zâmbet.

miercuri, 4 mai 2011

Iarnă


E frig. E foarte frig. A început din nou să ningă.
Până și-n sufletul ei e frig. Pentru că nu mai este EL să-l încălzescă. Sau poate altcineva. Nu. Nu este nimeni, iar sufletul ei a înghețat de atâta așteptare. A făcut țurțuri ce îi ține la distanță pe mulți. Sunt prea mulți cei cărora le e frică să îi atingă, ca mai apoi aceștia să se topească iar sufletul ei să fie din nou cald și însorit.
EL a fost singurul până în momentul de față care i-a dezghețat sufletul pentru puțin timp. În plină iarnă a reușit să-l facă să radieze mai multă căldură decât în zilele cele mai călduroase din vară, să fie însorit 24 din 24 de ore, fără pic de nor.I-a arătat primăvara, cum toți mugurii se transformă în iubire, cum toate florile își deschid inima, cum iarba îi fură toate sentimentele și le reține asupra sa. Atunci, sufletul ei a crezut că este începutul unei frumoase și lungi veri.
Dar, cum după orice vară toamna își face apariția, așa s-a întâmplat și în sufletul ei. Într-o oarecare zi de aparentă vară deasupra cerului sufletului ei s-au adunat nori negrii, alăturându-li-se un vânt năpraznic și o ploaie rece ca gheața.Sufletul ei, obișnuit până atunci cu căldura verii, a înghețat, de frig și de durere. Și-a înțeles că după orice primăvară și vară, toamna și iarna vor apărea inevitabil, înghețând totul in jur.
A fost ghiocelul ce i-a vestit primăvara și frunza ruginie ce i-a arătat că vara e pe sfârșite.

marți, 3 mai 2011

Nebunie

Bai, deci a trecut pe langa mine si m-a privit cu sufletul. Eu l-am privit cu spatele; de unde sa stiu ca ma iubesti daca nu ai curajul sa mi-o spui ? A stat si m-a analizat atent, amanuntit. Atat de atent si amanuntit, ca ii simteam rasuflarea in ceafa.
- Lasa-ma sa respir.
- Lasa-ma sa admir.
- Esti nebun!
- Doar lasa-ma...
Si ma privea iar sufocant de atent. Avea ochii mari, de un albastru inchis, intens, mai intens decat cerul noptii. Privirea lui era diabolica si mangaietoare in acelas timp. El insusi era o antiteza prin simpla lui existenta. Obisnuiam sa-i ciufulesc parul negru, dar de data asta imi era teama. Ma privea atat de adanc incat ar fi fost capabil sa-mi fure sufletul.
- Ai terminat ?
- Shhh!
- Dumnezeule..
- Ai spulberat minunatie de gand !
- Ce spui?
- Ma pregateam sa-ti spun ceva frumos..
Isi tot framanta sprancenele groase cu una din maini. Mai facuse asta doar la examenul de admitere, singurul pe care mai apoi il picase.
- Eu plec..
- Unde? Si cui ma lasi?
- Esti nebun..merg acasa!
- Pacat..
- Noapte buna!
Era nebun de-a binelea si nu stiu daca atunci cand spun nebun ma refer la indragosteala aia trecatoare. Era nebun prin faptul ca nu reusea niciodata sa spuna ceea ce gandeste. Aveam obiceiul sa "ii spulber minunatie de gand" de fiecare data. Ce vina aveam eu ca el gandea atunci cand eu aveam de gand sa-mi exprim gandurile aberante? Eram un copil..nu eram pregatita sa-i ascult filosofia..

duminică, 1 mai 2011

Cuvinte



Te-am vazut azi.Erai in mine.Ochiul tau drept ma privea trist. 
Acum esti dincolo de mine.Undeva departe...undeva aproape..nici nu stiu.Dar esti.Da,esti.Altfel,cum as fi eu? 

Cum te cheama? 
Nu.Nu-mi spune.Nu conteaza. 


Nu te intreba despre mine prea multe.Imagineaza-ti doar diminetile mele...si noptile mele...Felul in care soarele deseneza cerculete pe chipul meu atunci cand il privesc fara frica orbirii.Gandeste-te la visul pe care il impletesc chiar acum in cuvinte nepotrivite poate.Imagineaza-ti cum as vrea sa desenez o frunza pe un umar gol. 
Imagineaza-ti cum te-as atinge in nopti cu furtuni . 

Poti? 


Noaptea tarziu simt cum ti-e sete de mine.Pentru ca mie mi-e foame de tine.Imi imaginez ca imi vorbesti incet...rar.Ca si cum vrei sa sorb fiecare cuvant.Imi imaginez ca stam unul langa altul pe podea,cu o sticla de vin langa noi,ca ascultam Pink Floyd in surdina si ne vorbim....ne vorbim ca si cum n-am vorbit de secole. 


Poate,fara sa ma stii,ti-e dor de mine. 
Poate,fara sa te stiu,mi-e dor de tine. 


La amiaza ne ciocnim pe strada.Ne privim o clipa apoi disparem in multime.De fiecare data am urlat cu gandul sa ma prinzi de mana.Sa ma privesti cu ochi veseli sau tristi si sa-mi vorbesti tacand.Sa ramanem un timp acolo,in plina strada,de mana si privindu-ne.Apoi,fara nici-un cuvant sa plecam.Sa plecam oriunde. 


E oare cu putinta? 

Fiecare frunza ce-ti rasare in cale iti spune despre mine.Ma rog sa o iei in palma si sa o duci acasa.Intr-un vis indepartat,te vad deschizandu-mi palma si punandu-mi acolo cea mai frumoasa frunza. 

Eu iti cer iertare pentru toate datile in care m-am incapatanat sa te vad in altii.Si iti multumesc pentru ca de fiecare data iti faci simtita prezenta in felul tau magic si neinteles . 



Acum,imagineaza-ti necuvintele.