Imi alearga prin minte cuvinte pe care, in graba de a exista, uit sa ti le mai rostesc. Pasesc timid pe urmele lasate de cei ce au trecut inaintea mea si ma ascund printre ganduri. Ma feresc de suspine, de lacrimi, alerg dupa zambetele celor din jur. Citesc printre genele tale povesti pe care nu vrei, nu poti sa le spui sau poate nici nu le cunosti. Ascult in glasul tau sentimente ce se invalmasesc cautand o iesire si iti intind mana. Hai in lumea mea !
Adorm pe un pat strain, ghemuita langa glasul tau si sunt fericita. Dragostea ta imi e indeajuns sa ma inveleasca, iar privirea blanda spre a ma legana. N-am sa visez, nu am nevoie. N-am sa-mi pun dorinte atunci cand vad stele cazatoare, n-am sa il aleg nici pe Pif, nici pe Paf. Nu-mi voi dori, nu o sa vreau. Dorintele se sfarsesc intotdeauna in lacrimi, iar visele sunt spulberate de zori. Tot ce am nevoie se afla aici, langa mine si n-am sa permit sortii sa-mi jefuiasca sufletul.
Nici lumea nu exista. In lumea mea, nu-i loc pentru lacrimile lor, pentru ei. Sufletele lor umbrite de pacat nu-si vor gasi nicicand locul aici, caci ei nu cunosc iubirea pura, ci au doar darul de a vraji, de a amagi. O sa ramanem doar noi, iubite, si luna.
Poate ca n-am stiut sa te privesc in ochi asa cu ti-ai fi dorit, asa cum te-ai fi asteptat sau cum aveai nevoie. Poate imbratisarile mele n-au fost indeajuns de calde si nu ti-au incalzit indeajuns sufletul inghetat. Poate pur si simplu nu ma vroiai, nu aveai nevoie de mine sau poate nu am reusit sa ma fac dorita. Poate era prea tarziu sa mai caut alinare in bratele tale, sa caut viata in suflarea ta, sa caut speranta in privirea ta moarta. Poate e vorba de destin, de soarta sau poate asta ti-ai dorit sa se intample. Poate ca e vina mea, poate a ei, poate a ta. Sau poate nu e vina nimanui si incerc in zadar sa gasesc un vinovat intr-o poveste prea pura a carei final prea fericit l-am omis din propria mea neatentie.
Si daca te-am indepartat, regret. Daca din vina mea esti departe, daca suferi, daca plangi asa cum eu am plans nopti de-a randul, zile, luni, daca ti-ai pierdut farame de suflet, daca le-ai regasit sau daca nu, daca exist si iti curm existenta, regret. Daca nu mai esti ceea ce erai, daca o iubesti pe ea mai mult decat m-ai iubit pe mine sau daca nici macar nu m-ai iubit vreodata, daca nu ai iubit niciodata, daca....Daca cel pe care l-am iubit pana dincolo de propria mea fiinta nu exista sau nu a existat, regret. In schimb, daca te vei intoarce vreodata, daca vei fii acelas tu, daca ma voi reindragostii de ochii caprui, de parul usor carliontat, de vocea atat de comuna si totusi atat de speciala care nu doar odata a reusit sa imi farmece mintea, daca imi vei intinde mana, voi inchide ochii si voi zbura cu tine acolo unde mi-ai promis ca ma vei duce, pe insula mea, pe pluta mea, doar cu tine.
Poate ca nici macar nu existi..si daca existi, poate ca nu te voi avea niciodata....
