Ar fi trebuit sa stiu ca esti un om, ca toti ceilalti. Trebuia sa ma astept la momentul in care o sa te inghesui in cuvinte mari, incercand sa masori iubirea. Voi oamenii sunteti banali, sunteti fluturi morti in incercarea de a va transforma in pasari, primate putrezite de evolutie.
Dar tu? Cel mai colorat dintre fluturi, ai coborat din inaltimi si te-ai afundat in mocirla omenirii. Iar mie imi e imposibil acum sa-ti redau zborul. Aripile tale sunt acum pline de noroi, de minciuni si de laude, de infumurare si lipsa de modestie, de tot ce e mai omenesc si mai mizer.
Am sa te iau in palma si am sa-ti arat pentru ultima oara culmile pe care le-ai parasit. Am sa te pun apoi in insectarul meu, langa toti ceilalti fluturi morti la fel de patetic. O sa-i recunosti. Ei te-au mintit si te-au imbiat catre mizeria lor ca mai apoi sa te afunde in mediocritate. Si o sa-ti dai ultima suflare privind nesatul spre cerul ce ar fi putut fi al tau.
Cand nu pot sa zboare, oamenii taie aripile fluturilor si ii lasa sa moara.
