Poveste

  
  Imi alearga prin minte cuvinte pe care, in graba de a exista, uit sa ti le mai rostesc. Pasesc timid pe urmele lasate de cei ce au trecut inaintea mea si ma ascund printre ganduri. Ma feresc de suspine, de lacrimi, alerg dupa zambetele celor din jur. Citesc printre genele tale povesti pe care nu vrei, nu poti sa le spui sau poate nici nu le cunosti. Ascult in glasul tau sentimente ce se invalmasesc cautand o iesire si iti intind mana. Hai in lumea mea !
     Adorm pe un pat strain, ghemuita langa glasul tau si sunt fericita. Dragostea ta imi e indeajuns sa ma inveleasca, iar privirea blanda spre a ma legana. N-am sa visez, nu am nevoie. N-am sa-mi pun dorinte atunci cand vad stele cazatoare, n-am sa il aleg nici pe Pif, nici pe Paf. Nu-mi voi dori, nu o sa vreau. Dorintele se sfarsesc intotdeauna in lacrimi, iar visele sunt spulberate de zori. Tot ce am nevoie se afla aici, langa mine si n-am sa permit sortii sa-mi jefuiasca sufletul.
     Nici lumea nu exista. In lumea mea, nu-i loc pentru lacrimile lor, pentru ei. Sufletele lor umbrite de pacat nu-si vor gasi nicicand locul aici, caci ei nu cunosc iubirea pura, ci au doar darul de a vraji, de a amagi. O sa ramanem doar noi, iubite, si luna.